duminică, 26 februarie 2017

Perspectiva americana

I. O viziune schematica asupra domeniului informational, din punct de vedere al interesului serviciilor de intelligence 

Exista mai multe categorii de fenomene, carora li se aplica termenul de “informatii” si care devin interesante din perspectiva serviciilor de intelligenece, fiind asezate pe trei categorii: 


  • Informatii brute/analizate
  • Activitati 
  • Organizatii 
Cutuma unanim acceptata, in lumea serviciilor de intelligence, referitoare la domeniul informatiilor se refera la ceea ce este relevant pentru formularea, implementarea de politici guvernamentale, in scopul promovarii intereselor de securitate nationala si de prevenire a ansamblului de amenintari din partea unor adversari existenti sau potentiali. Intr-o societate democratica, informatiile legate de politica interna si externa sunt in majoritatea cazurilor, de interes public, pe cand in regimurile totalitare aceste informatii sunt fie ocultate, fie manipulate. 


Principala activitate a unui serviciu de intelligence implica atat culegerea, cat si analizarea informatiilor, protejarea activitatilor informative impotriva adversarilor si inducerea in eroare cu privire la fapte si semnificatia acestora. 

Printre activitatile uzuale ale unui serviciu de intelligence, se numara: 

  • Spionajul cu surse umane si tehnologice 
  • Analizarea surselor inchise coroborate cu sursele deschise (internet, media, retele de socializare, etc)
Termenul “informatii” presupune si existenta unei organizatii care efectueaza ansamblul de activitati descrise mai sus. Principala caracteristica a unei asemenea organizatii este confidentialitatea, intrucat sursele inchise de informatii provin de la ofiteri sau agenti pe deplin conspirati. 


In esenta, activitatile care definesc domeniul informatiilor sunt : 

  • Interne: ( o viziune holistica asupra politicilor, ideologiilor, grupurilor de interese etc, care se opun legislatiei in vigoare si submineaza politicile de guvernanta si securitate) 
  • Externe ( o privire in profunzime asupra relatiilor internationale si a intereselor diplomatice ale tarii, in raport cu partenerii/ aliatii si cu adversarii/inamicii) 
 In Razboiul Informational modern, un capitol aparte il ocupa amenitarile transnationale, in care nu sunt implicate state si guverne ci organizatii, de multe ori private: traficul de droguri, terorismul si crima organizata. 


Alte capitole esentiale care definesc sfera informationala sunt domeniul economic si cel legat de mediu. 

II. Culegerea de informatii prin prisma serviciilor de intelligence 

In general, majoritatea serviciilor de securitate sunt preocupate de patru categorii pe care se structureaza obtinerea de informatii: 


  1. Culegrea (adunarea de date brute, prin spionaj uman si tehnologic, exploatarea surselor deschise) 
  2. Analizarea (previzionarea unor actiuni adverse si identificare unor patternuri de actiune) 
  3. Actiuni secrete (actiunea de acoperire variaza de la persuasiunea mascata, propaganda pana la actiuni sociale, paramilitare, etc) 
  4.  Contra-informatii ( protejeaza societatea de actiunile unor servicii ostile, promoveaza actiuni de intoxicare, inducere in eroare a adversarilor) 
III. Culegerea de informatii si analizarea lor;



  • Surse umane (ofiter de legatura – agent/ofiter acoperit)
  • Prin mijloace tehnice (spionaj tehnologic) 
  • Prin cercetarea surselor deschise, contacte diplomatice oficiale ( relationare interdepartamentala) 
Metodologia prelucrarii informatiilor este asemanatoare procedeului cinematografic (filmare/informatii brute si montaj/ asezarea informatiilor brute intr-un sir coerent) Analiza informatiilor produse de un serviciu de intelligence se refera la procesul de transformare a informatiilor culese intr-un scenariu care sa poata fi folosit de factorii de decizie politici si militari. 


In general, serviciile de intelligence occidentale uziteaza termenul de analiza tehnica, care defineste procedeele de transformare a unor date foarte specializate, in informatii pe care decidentii unui stat le pot intelege, fara a fi specializati in sfera intelligence-ului. 

Un capitol specific se numeste criptanaliza ( penetrarea codurilor si cifrurilor inamice si transformarea lor intr-un limbaj comprehensibil) . Sarcina criptanalizei este de a identifica tiparele existente in amalgamul de litere si cifre, aparant fara sens si de a stabili legatura dintre acele tipare si cele cunoscute, existente in limba in care se presupune ca au fost scrise initial aceste mesaje)

Alte capitole se refera la analiza telemetrica ( reprezinta transmisia pe calea undelor/frecventelor radio, eterice, etc), interpretarea foto ( analiza fiecarui detaliu reprezentativ dintr-o imagine in functie de rezolutie) 

 In functie de importanta informatiilor obtinute de catre serviciile de intelligence, pot fi grupate in cateva capitole distincte. 


  1.  Informatii stiintifice si tehnice (capacitatea militara a unui stat s-a fundamentat pe dezvolatarea tehnologica si pe capacitatea de productie a sistemelor militare)
  2. Informatii militare ( fortele militare de care dispune un adversar, metodele de lupta si aparare)
  3. Informatii politice ( procesele politice, ideologice, factiuni, lideri starea si pulsul societatii civile etc) 
  4. Informatii economice si sociale ( fluxul de capital, statutul ceteteanului in raport cu dependenta fata de politicile fiscale ale unui regim politic, puterea de cumparare si capacitatea de colaborare economica cu state aliate/inamice) 
In general, serviciile de intelligence se raporteaza la domeniul informational tinand cont de cele trei categorii: 
  • Informatii curente ( sfera informatiilor depinde de interesele nationale si este destinata factorilor principali de decizie politica) 
  • Informatii de baza (ofera o imagine cat mai completa si complexa a unei anumite situatii) • Estimari informative (previzionarea si anticiparea unor actiuni ostile) 
IV. Vulnerabilitati, esecuri si evenimente neprevazute 
  • Atacul prin surprindere ( atac neasteptat si neprevazut de serviciile de informatii sau estimari eronate cu privire la actiunile ostile ale adversarului) 
  • Neanticiparea evenimentelor interne/externe care pot schimba politicile de aliante, lovituri de stat si actiunile economice. 
  • Intelegerea partiala sau incorecta a unui fenomen care va conduce la metode de actiune eronate
  • Interepretarea gresita a datelor din teren (supraevaluarea sau subestimarea capacitatii de reactie a adversarului) 
Cauzele fundamentale ale esecurilor in activitatile informative sunt, de regula, legate de vicierea procesului analitic care, inevitabil va conduce la o interpretare gresita a datelor. Unele dintre cele mai mari vulnerabilitati in intelligence sunt: subordonarea activitatii de informatii factorului politic, indisponibilitatea de a furniza informatii in timp real, la locul si in momentul necesar, ideile conventionale (clisee de gandire), aplicarea de rationamente gresite, dogamtism ideologic etc... 

Serviciile de intelligence americane au gasit o serie de solutii institutionale care sa previna sau sa rezolve diferitele tipuri de esec care prejudiciaza calitatea datelor. Astfel s-a nascut conceptul de Analiza Competitiva. De exemplu, in SUA , Agentia de Informatii a Apararii este arondata Departamentului Apararii si este subordonata atat sefilor de Stat Major, cat si Secretarului Apararii. Fiecare serviciu militar are si un departament de informatii si cercetare, care realizeaza independent analize si rapoarte, pe care le inainteaza factorilor decidenti. Competitia calitativa intre diferitele departamente sau chiar servicii de informatii ale aceluiasi stat, elimina un procent semnificativ de erori pe care le-ar putea face beneficiarii muncii informative, cand iau o decizie majora. 

O alta vulnerabilitate in munca operativa de colectare si analizare a informatiilor este legata de rationamentul analistului, care poate comite greseala clasica de interpreta realitatea ca pe o reflexie a propriei imagini despre adevar. De aceea, un ofiter de informatii are nevoie de un intelect foarte dinamic si un bagaj informational foarte bogat, legat atat de limba si istoria unui alt stat, cunoasterea traditiilor si religiei, precum si o complexa capacitate de intelegera a specificitatii fiecarui adversar in parte. 

V. Definirea secretului in operatiunile de intelligence:

 Legislatia Statelor Unite defineste actiunile secrete ca fiind “operatiuni desfasurate de guvernul federal, cu scopul influentarii situatiei politice, economice sau militare din alte tari, rolul jucat de factorii decidenti, nefiind dezvaluit sau recunoscut public. Acest tip de actiuni nu includ operatiunile specifice de contraspionaj, diplomatie, actiuni militare sau din domeniul aplicarii legii”. Asadar, scopul actiunilor secrete este acela de a influenta actiunile unor guverne, ale populatiei sau ale unui segment social. In multe cazuri, aceste actiuni secrete sunt realizate in acord cu toti cei implicati in indeplinirea acelui obiectiv vizat de serviciul respectiv Probabil miza cea mai importanata a unui serviciu secret este influentarea opiniilor unui alt stat, fapt ce se poate intampla fie prin sustinerea/manipularea actiunilor guvernului respectiv, fie prin influentarea opiniei publice sau a unui anumit segment social, tocmai impotriva propriului guvern. 

Cea mai simpla si uzitata metoda este folosirea agentilor de influenta. Acestia nu au ca atributiune culegerea de informatii, ci influentarea directa a diferitelor politici ale unui stat. O alta metoda de influentare (persuadare mascata) consta in furnizarea anumitor informatii (false sau veridice) menite sa sa determine obiectivul respectiv sa intreprinda un anumit gen de actiuni. O tehnica specifica serviciilor de informatii se numeste “dezinformarea tacita prin documente falsificate” si vizeaza intoxicarea unui serviciu omolog rival. In acest caz, informatia falsificata nu este trimisa direct guvernului tarii respective, ci este “asezata”in calea serviciului de securitate vizat, creandu-se astfel senzatia unei intamplari fericite... 

Una dintre armele de persuasiune utilizate de serviciile de intelligence este influentarea opiniilor dintr-un stat rival, sau chiar impotriva propriului guvern, daca acesta are o agenda politica, ce poate pune in primejdie Securitatea Nationala. 

Sunt folositi in acets tip de operatiuni, agenti de influenta cu mare notorietate si credibilitate care vor promva tezele convenite. Propaganda devine, prin urmare o metoda directa de alterare a opiniilor sociale prin promovarea de fake news, fie in pressa main stream, unde exista ofiteri acoperiti, fie prin includerea acestora in publicatii detinute de Serviciu, dar care sunt considerate ca fiind independente. O alta tehnica prin care un serviciu de intelligence, poate pune in circulatie materiale care sa incurce sau chiar sa saboteze actiunile unui adversar, este punerea in circulatie a unor documente falsificate. 

De regula, actiunile secrete sau “deplin conspirate” ale serviciilor de intelligence se refera la influentarea evenimentelor politice prin violenta. Astfel, in spatele unor lovituri de stat, razboaie pentru eliberare nationala, luptatori pentru libertate, se afla de cele mai multe ori interesul unui alt stat, care va incerca sa influenteze politicile de aliante sau directivele economice. 

Principalele predicate in acest tip de influentare/persuadare secreta sunt: acoradrea de asitenta logistica, financiara si militara; sponsorizarea si instruirea fortelor paramilitare, organziarea de asasinate sau episoade teroriste controlate. 

Spatiul anglo-saxon de intelligence considera ca atat culegerea de informatii, cat si operatiunile secrete trebuie sa lucreze complementar si sa fie directionate de catre acelasi serviciu. 

VI  Activitatea de contra-informatii: 

Se refera, printre altele si la prevenirea culegerii de informatii de catre un serviciu strain, iar pentru a se infaptui aceasta este nevoie atat de aplicarea unor masuri de securitate, cat si de furnizarea de informatii false, pentru a putea monitoriza si controla activitatile ostile ale serviciului rival. In acest sens, una dintre modalitatile de securizare este clasificarea informatiilor. Acest lucru se intampla in functie de importanta lor. In SUA, cu cat informatia este mai importanta, cu atat in jurul ei, cresc masurile de securitate si scade accesul numarului de persoane.

Dezvaluirea acestora, poate pune in pericol securitatea nationala si de accea s-au creat urmatoarele nivele de secretizare: 
  • Strict secret de importanta deosebita (dezvaluirea lor poate provoca daune extrem de grave) 
  • Strict secret (daune grave) 
  • Secret (daune) 
Una dintre preocuparile operatiunilor de contra informatii este furnizarea securizarii activitatii propriului serviciu si impiedicarea unui serviciu advers de a culege date. Clasica modalitate de a afla despre intentiile si actiunile unui serviciu de intelligence ostil este monitorizarea permanenta a agentilor acestuia. Dupa stabilirea cu exactitate a schemei de personal si a scenariilor urmarite de ofiterii serviciului rival, se trece la culegerea de informatii de la adversar, prin mijloace umane si tehnice. 

De obicei, in munca de contra spionaj se vizeaza: 

  • Controlarea retelei de spioni a inamicului 
  • Monitorizarea/capturarea de agenti noi infiltrati 
  • Identificare presoanelor si metodelor specifice serviciului rival 
  • Obtinerea de informatii despre coduri, parole si cifruri 
  • Aflarea din timp a planurilor, actiunior si intentiilor agentilor straini. 
  • Influentarea inamicului prin intoxicare, dezinformare si manipulare a datelor 
  • Dezinformarea inamicului cu privire la propriile actiuni 
In terminologie militara, dezinformarea reprezinta incercarea de a conduce pe o pista gresita analiza informatiilor efectuata de adversar, in ceea ce priveste situatia politica, militara, economica, religioasa etc. 

Cel mai important lucru in operatiunile de dezinformare a adversarului este gasirea raspunsului favorabil, tri-interogatiei: 
  •  Au fost blocate datele reale? 
  • Informatiile fabricate au ajuns la adversar? 
  • Inamicul a tras concluziile gresite? 
Un serviciu de intelligence isi arondeaza esenta activitatii in jurul unui concept clasic, definit de Sun Tzu, in Arta Razboiului acum 2500 de ani, si anume ca intre infrangerea adversarului si cunoasterea secretelor acestuia se naste un raport de tip cauza-efect! 

Sun Tzu postuleaza doua metode specifice muncii in itelligence:
  • Racolarea agentilor/ofiterilor inamici prin lansarea unei oferte ideologice, financiare, sociale mai avantajoase 
  • Intoxicarea adevrsarului cu date false 
In concluzie, strategul chinez afirma: 

“De aceea, in razboi, cel mai important lucru este sa dejoci strategia adversarului, apoi sa-i distrugi aliantele, pentru ca in final, sa-i ataci armata!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu